04 13 2017

Apasă aici pentru detalii   De la ex-otic la in-otic

   De la ex-otic la in-otic Nu doar romanul românesc are de răspuns la această întrebare privind situarea sa tematică între universal şi particular (adică zonal, regional, local), ci literatura (de azi) în întregul ei. Se întâmplă în literatura română contemporană lucruri comparabile cu cele din alte literaturi ale lumii, chiar dacă, poate, cu o anume crispare venind din obsesia culturii mici (eu am numit-o, cu alt prilej, discretă – gândindu-mă la o anume stare geo-po  ... citește...
03 04 2017

Apasă aici pentru detalii   Despre lichefierea verbelor spunerii

   Despre lichefierea verbelor spunerii Ne aflăm – după definiţia lui Zygmunt Bauman – într-o societate lichidă. Umberto Eco intervine: „Odată cu criza conceptului de comunitate îşi face apariţia un individualism nestăvilit în care nimeni nu mai e tovarăşul de drum al celuilalt, ci duşmanul de care trebuie să se păzească”. Cea mai bună pază – atacul pripit, care nu mai are nevoie de motiv pentru a se declanşa. „Poate că nu e atât vina mojiciei din media, câ  ... citește...
06 27 2016

Apasă aici pentru detalii   Paleo-plastica romanescă

   Paleo-plastica romanescă (divagări)   Dacă acceptăm că totul e, în cele din urmă, interpretare, că ne hrănim şi creştem cu poveşti niciodată definitive, ci etern remaniabile, ajungem uşor la încheierea că literatura (romanul) e, neîndoielnic, mărturie/depoziţie prin cuvinte (suntem fiinţe pre-determinate verbal). Realitatea, oricât de mari ne sunt cunoaşterea, ştiinţa, luciditatea, nu ni se dă în toate detaliile ei, ci îşi păstrează misterul; singura  ... citește...
02 25 2016

Apasă aici pentru detalii   O lume ce pe nesimţite cade...

   O lume ce pe nesimţite cade… Pe fondul unei obsesii calm-reflexive a morţii, adică neuitând nicio clipă că sunt muritoare, mi-am cultivat o anume seninătate, ocolind din răsputeri ori chiar încercând să dezamorsez prilejurile de scandal de dragul scandalului, polemicile în gol, gen „vorbă multă sărăcia omului”, gesticulaţiile zgomotoase dornice să dărâme statui ale zilei în speranţa că, pe ruine, îşi vor înălţa propriile statui. Ei, bine, de-o bucată de  ... citește...
01 09 2016

Apasă aici pentru detalii   Luceafărul şi androginizarea perspectivei poetice

   Luceafărulşi androginizarea perspectivei poetice Incitată de lecturile „la prima vedere” ale lui Alex Ştefănescu, reiau aici o recitire a Luceafărului în seama căruia am verificat altădată Feminitatea limbii române (Genosanalize, 2002). O lectură, aşadar, la o a doua vedere, una dirijată. Luceafărulpoate fi citit şi ca poem despre viaţă şi moarte. Cei doi, fata de împărat şi Hyperion, încercaseră o spargere a uniunii materie-spirit, o „trăire” autonom  ... citește...
01 09 2016

Apasă aici pentru detalii   Notorietate şi valoare

   Notorietate şi valoare. Divagări (text prezentat la Colocviul romanului românesc, Alba Iulia 2015) Am subintitulat rândurile de faţă divagări nu doar fiindcă mi-am mai numit astfel multe dintre participările la felurite discuţii, ci şi fiindcă tema obligă la această manieră relativizantă. Notorietatea şi valoarea sunt două „calităţi” extrem de discutabile şi instabile, nu doar în lumea literară. Ele acceptă definiţii nenumărate şi chiar contradictorii,   ... citește...
01 09 2016

Apasă aici pentru detalii   Farmecul etimologiilor

   Sub acest titlu, îmi mărturiseam acum câţiva ani (în revista Vitraliu din Bacău) pasiunea pentru etimologii. O pasiune latentă, fiindcă nu am găsit niciodată răgazul să aprofundez. M-am mulţumit să constat – cu iritare – nu doar cât de multe cuvinte apar în dicţionarele noastre cu origine necunoscută ori incertă, dar şi cât de indiferente sunt aceleaşi dicţionare care nu par să fi aflat că, nu de puţine ori, unele dintre aceste etimologii au fost elucidate între  ... citește...
01 09 2016

Apasă aici pentru detalii   Vitraliul şi fereastra

   Vitraliul şi fereastra   Aşa se numeşte cartea mea despre poeţi contemporani. Aflată sub tipar, ea e complementară volumului Oglinda şi drumul. Prozatori contemporani, apărut la editura Cartea Românească în 2013. Titlul, Vitraliul şi fereastra, trimite, cum se poate deduce, la oscilaţiile între poezia ca transfigurare, a modernităţii, şi poezia ca transcriere, a ultimelor decenii. Cea dintâi – deasupra lumii, într-un efort de captare a esenţelor; cea de-a doua   ... citește...
01 09 2016

Apasă aici pentru detalii   Interviu în România literară

   Interviurile „României literare” Iulian Boldea cu IRINA PETRAŞ   Stimată doamnă Irina Petraş, care a fost evenimentul cel mai important al copilăriei dvs.? Cum percepeţi acum această vârstă a existenţei dvs.? Dacă le gândesc din perspectiva accentelor mele de mai târziu – moarte, locuire, comunicare –, amintirile sunt toate legate de cuvinte, de puterea lor cu dublu tăiş. Pe la doi ani şi ceva, aflasem deja, scurt, că toată lumea moare. Am început   ... citește...
01 09 2016

Apasă aici pentru detalii   Proba singularităţii

   Anul 2015 este Anul Internaţional al Luminii. Am putut constata prin reacţie proprie cum se construiesc miturile, cum poţi ajunge să crezi, miraculos, în ceva de mintea ta scornit, de vorba ta numit. Un fel de efect bumerang al rostirii potrivite. Închipui o poveste explicativă şi o crezi, o vreme, fiindcă îţi împacă nişte nelinişti. Din clipa în care am aflat că ne aflăm în Anul luminii (fiindcă aşa l-a numit ONU, într-un exerciţiu de admiraţie pentru tot ce ţine de   ... citește...
01 09 2016

Apasă aici pentru detalii   Privirea scandinavă sau despre subtext

   Privirea scandinavă sau despre subtext   În 2005, se lansa la Cluj un volum de Nuvele norvegiene traduse în limba română de Sanda Tomescu-Baciu. Cartea reuneşte doisprezece scriitori, de la Knut Hamsun la Unni Lindell, ilustrând un secol de literatură la un secol de independenţă a Norvegiei (1905). Într-un preambul al evenimentului, constatam destule asemănări între cele două lumi: un popor mic, o întârziere a Istoriei (Ibsen număra „patru secole de întuneric”)  ... citește...
01 09 2016

Apasă aici pentru detalii   Mai bun decât tăcerea

   Divagări (in)utile:Mai bun decât tăcerea   Taci de nu poţi spune ceva mai bun decât tăcerea…O „vorbă” care mă obsedează de o bucată de vreme ca un refren muzical sâcâitor. O spun şoptit de câte ori (rar!) îmi alunecă telecomanda pe vreo emisiune de ştiri, pe vreun talk-show. Dar, recunosc, nici revistele literare nu mi-o scot cu totul din minte. Non-evenimente şi non-ştiri se bulucesc asupră-ţi, într-o gureşenie de „strânsură şi năvală”, de înda  ... citește...
05 11 2015

Apasă aici pentru detalii   Scriitorii în văzul lumii

   Scriam altădată, într-un serial din Tribuna, despre „poezia în văzul lumii”, inventariind semnalmente ale poeziei de azi din perspectiva eşuării (programatice ori mimetice) din viziune în vedenie, dar analizând şi tentativa vag-disperată de a înlocui contraforţii estetici ai poemului cu aglomerări informe, joase, mărunt priapice, ivite şi din neputinţa de a „satisface” altfel Poezia cu majusculă. Zarva şi zavistia din ultimii ani îmi arată că, dacă la nivelu  ... citește...
02 03 2014

Apasă aici pentru detalii   Oglinda şi drumul

   1. Cea mai recentă carte a dvs, apărută la Editura Cartea Românească, Oglinda şi drumul. Prozatori contemporani,e punctul de plecare al acestui nou interviu în „Ziarul de duminică”. Probabil nu greşesc dacă spun că este o panoramă a prozei româneşti din ultimele decenii, încât, dacă cineva doreşte să afle imaginea cât de cât exactă a stării prozei, va trebui obligatoriu să consulte măcar acest volum. Greşesc cumva? Doar în parte. Mi-am luat şi de această d  ... citește...
02 03 2014

Apasă aici pentru detalii   Din nou despre moartea la purtător

   8. Volumul de la care am pornit această discuţie este al doilea pe care l-aţi publicat în 2013, a fost precedat în primăvară de Moartea la purtător. Stări şi cuvinte. Sunteţi singurul scriitor român care s-a ocupat intens de acest subiect, aţi publicat deja trei volume pe această temă. Aţi inventat chiar un termen – „muritudine” - care vrea să însemne complexitatea destinului de muritor. Aţi precizat în mai multe interviuri că aceste cărţi nu s-au născut dintr-o   ... citește...
02 03 2014

Apasă aici pentru detalii   Despre Echinox, la 45 de ani de existenţă

   Galele Medicină Artă Cultură au fost dedicate, în ediţia din ianuarie anul acesta, Echinoxului la 45 de ani de existenţă. Prilej potrivit, pentru mine, de a spune, din nou, câteva cuvinte. În Teoria literaturii. Dicţionar-antologie, reţineam Echinoxul ca „grupare literară clujeană constituită în jurul revistei studenţeşti Echinox, apărută în decembrie 1968”. După înşirarea numelor fondatorilor (am fost mereu alături de echinoxişti încă de la început fără   ... citește...
02 03 2014

Apasă aici pentru detalii   Despre vise şi visuri

   Înainte de toate,trebuie să spun că la visatul-cu-ochii-deschişi – căci asta înseamnă, până la urmă, să-ţi faci visuri – nu stau deloc bine. Foarte conştientă, clipă de clipă, de faptul că sunt muritoare, îmi gospodăresc prezentul şi viitorul funcţie de această limitare destinală. Apoi, mare iubitoare de „făcuturi”, extrem de activă şi fără stare, prinsă mereu în sumedenie de îndeletniciri (cu o grabă şi o nestăvilită curiozitate ivite tot din „şt  ... citește...
02 03 2014

Apasă aici pentru detalii   De ce scriu? În ce cred?

   De ce scriu?Printre primele mele amintiri „culturale” (altminteri, am amintiri clare de la vârste foarte fragede, coborând până la al doilea an de viaţă), e şi aceasta: eu „citind” litere din cărţi ruseşti – la începutul anilor ’50, nu cred că erau multe casele în care să nu găseşti vreo carte/broşură în/despre limba rusă! La cei patru ani ai mei, mi se păreau un fel de flori. Întâi le-am desenat, apoi am aflat treptat cum le cheamă. Curând, le-am deprins   ... citește...
02 03 2014

Apasă aici pentru detalii   Despre traducere

   Mai întâi, punctul de plecare: „Traducătorul de proză este sclavul autorului, iar traducătorul de poezie este rivalul sau” (Andrei Makine). De acord, dar cu nuanţări. În cazul amândurora, e de la sine înţeleasă dependenţa de textul original. Libertăţile unui traducător sunt limitate, dar nu până la a deveni sclav. El vine cu enciclopedia (liberă, autonomă) a propriei sale limbi şi tentează, prin negocieri îndelungi, găsirea celor mai bune căi de dublare a textului  ... citește...
08 06 2013

Apasă aici pentru detalii   Realitatea ficţiunii sau despre măsluire

   Am avansat, la Colocviul romanului românesc de la Alba Iulia (ediţia a treia), un crochiu al relaţiei dintre istorie, ficţiune, evaziune. Revin asupra lui, cu detalii şi precizări. Cea dintâi: noţiunile de mai sus sunt utilizate în accepţiuni atât de diverse, încât o urmă de ceaţă terminologică stăruie deasupra oricăror teoretizări. Cred în continuare că, înaintea unei dezbateri, se cuvine să definim termenii pentru ca intervenţiile să aibă loc în, măcar aproximat  ... citește...
08 06 2013

Apasă aici pentru detalii   Fragmentul şi defragmentările

   Într-o notă din România literară nr. 30/2013, se vorbeşte despre intervenţiile din Le Point pe marginea sorţii romanului. Printre altele: dacă Tolstoi, Hugo, Flaubert erau sociologi şi istorici ai timpului lor, „astăzi totul s-a fragmentat: romancierul spune istorii sau, mai rău, propria istorie, nicidecum Istoria.”      Deşi se vorbeşte despre fragmentarism mai ales în ultimele decenii, niciunui romancier nu i-a fost vreodată la îndemână priv  ... citește...
02 22 2013

Apasă aici pentru detalii   Mintea de pe urmă

   Breasla. Sau despre mintea de pe urmă   Periodic, dar şi cu o bizară consecvenţă, presa (şi cea „internetică”) e bântuită de atacuri la Uniunea Scriitorilor şi la scriitori. E cel puţin de mirare acest interes al comunităţii pentru o zonă a Culturii, aşadar una nenumărându-se printre priorităţile omului de azi. O statistică simplă indică însă un lucru alarmant. Cele mai multe se ivesc în chiar interiorul breslei, nu ni le aduc străinii, cum s-ar zice, ci  ... citește...
12 09 2012

Apasă aici pentru detalii   Anul literar 2012: Ce rămâne

   Am răspuns la întrebare pentru Luceafărul de dimineaţă şi pentru România literară aşa: Luceafărul nr. 11/2012 Nu ştiu alţii cum simt, dar mie anul acesta mi-a alunecat, pur şi simplu, printre degete. De aceea, mi-a fost oarecum greu să-i pun hotare ca să număr apariţiile. Până la urmă, s-a dovedit la fel de lung, bogat şi divers ca precedenţii. Mai întâi, s-a văzut foarte bine că a fost Anul Caragiale. Recitirile semnate de Mircea Tomuş (Pentru un alt Ca  ... citește...
11 03 2012

Apasă aici pentru detalii   Tabieturi

   Pe când tocmai scăpăta mileniul trecut – şi în sensul sărăcirii sale multilaterale –, am rămas singură acasă cu un laptop împrumutat pentru o lungă lună de vară. Până atunci, spuneam oricui mă întreba, foarte sigură de definitivul tabieturilor mele, că nu scriu decât cu pix negru pe hârtie uşor îngălbenită, poroasă, că trebuie să simt cum se rotunjesc literele în calda prelungire a mâinii mele… Furasem deja ceva meserie de la colegii mai tineri. Am începu  ... citește...
11 03 2012

Apasă aici pentru detalii   Critica tânără. O impresie

   Când vine vorba despre (de)căderea învăţământului românesc, constat şi eu, pripit, o diminuare a performanţelor, o disciplină cam prea facultativă, o strategie fragilă. Cu urmări grave pentru viitorul nostru de aur, fireşte. Însă, de fiecare dată revin asupra poziţiei mele mimetice şi îmi evoc cazurile care contrazic dezastrul sau măcar îl diminuează. Performanţele sunt prezente în toate domeniile, chiar dacă nu ţin pagina întâi a mediei noastre fascinate de non-  ... citește...
10 15 2012

Apasă aici pentru detalii   Literatura în interbelic şi în postcomunism

   Cu riscul de a fi singura care dă un răspuns negativ: pe bune, literatura din interbelic şi cea din postcomunism nu sunt comparabile! S-a spus şi cred şi eu că, pentru a identifica portretul-robot al unei ţări, al unui popor, al unui timp sau al unui spaţiu, e necesar să iei o bună distanţă, să mijeşti ochii pentru a nu te incomoda detaliile rebele, dar mai ales să fii conştient de arbitrariul desenului rezultat, de nenumăratele amănunte care te vor contrazice de îndată c  ... citește...
09 15 2012

Apasă aici pentru detalii   Ce nu vă place la Caragiale

   întrebare (revista Luceafărul de dimineaţă): Dumneavoastră personal, literar, teatral şi omeneşte, ce NU vă place la I.L. Caragiale?   De acord, o discuţie e, în sine, un elogiu. Fiindcă presupune o re-citire în contexte – generale şi personale – schimbate. Veacul a înaintat, instrumentarul critic s-a îmbogăţit, pretenţiile cititorului s-au subţiat (şi în bine, şi în rău!). O adevărată lectură nouă se fereşte de înălţarea de statui cu totul şi  ... citește...
08 19 2012

Apasă aici pentru detalii   Despre moarte, numai de bine

   Edgar Morin publică, în 1951, L’Homme et la mort. Excelent primită de critică, nu se vinde pe măsura aşteptărilor. Revoluţia morţii nu se declanşase încă, în anii 50 nu puteai merge în vizită cu o carte despre moarte în dar. Deşi, mai apoi, au fost destule semne că ne îndreptăm spre „une tentative d’assumer le dialogue avec la mort”, revoluţia sexuală se răspândeşte rapid în lume şi e îmbrăţişată cu entuziasm (!), dar nu tot astfel se întâmplă cu moa  ... citește...
06 25 2012

Apasă aici pentru detalii   Despre pietre şi alte ape curgătoare

   Am divagat pe marginea reveriilor bachelardiene încă de la primele traduceri în română ale cărţilor sale, încântată să descopăr un instrument elegant-teoretic pentru amănunţit vechea mea iubire de lucruri simple – alt nume al lor fiind elemente primordiale. Românii şi saşii din târgul copilăriei mele învăţaseră unii de la alţii că fericirea poate fi atinsă, de pildă, în preajma unui ram ţâşnit din piatră golaşă arsă de soare nu departe de un fir de apă, d  ... citește...
04 05 2012

Apasă aici pentru detalii   Despre teme şi modele

   Pre-text. Într-o carte controversată, e vorba de The Grand Design, publicată de Stephen Hawking şi Leonard Mlodinow în 2010, se spune: „Potrivit lui Richard Feynman, un sistem nu are o singură istorie, ci orice istorie posibilă.” Afirmaţia tulbură simţul comunşi perspectiva naivă asupra realităţii, dar se aplică universului în întregul său. Pentru a ne descurca în hăţişul paradoxurilor, Hawking propune o abordare numită „realism dependent de model” (model-depend  ... citește...
04 05 2012

Apasă aici pentru detalii   Poezia şi ondulaţiunea universală

   Rămân la ideea că mutaţiile se petrec în „snop”, că undele (perspectivele artistice) înaintează paralel şi întrepătruns, cu abandonuri şi contaminări, că ideologiile literare nu sunt unitare. Amprenta corpusculară (a individualităţii artistice) e decisivă; literatura nu respectă calendarul evenimentelor politice. Rezum, în cele ce urmează, divagările pe marginea „poeziei în văzul lumii” publicate în serial în revista Tribuna. Chiar dacă se referă doar la po  ... citește...
04 05 2012

Apasă aici pentru detalii   Mica tiranie cotidiană

   Răspuns la ancheta Luceafărului. 1. Sîntem cu adevărat liberi sau ne sînt impuse tiranic anumite lucruri?  Glumind, „sîntem liberi în ultimul hal!”, vorba cerşetorului lui Cioran citată, de curînd şi cu schepsis, de Andrei Pleşu. Serios vorbind, libertatea e, pentru mine, o dimensiune interioară. Ea ţine de gîndul activ, cel definit de un Vasile Pârvan, şi de necontenit remaniabila punere în relaţie a datelor lumii înconjurătoare. Prin urmare, am fost şi  ... citește...
04 05 2012

Apasă aici pentru detalii   Marginalii la Literatura cibernetică

   Există o literatură cibernetică, adică produsă/generată de computer, cu funcţii şi performanţe narative specifice, dar există, mai ales, aş zice, o literatură care se scrie şi circulă pe internet. O literatură pentru care internetul e doar un alt suport, chiar dacă acest lucru implică suportarea bunelor şi relelor înlocuirii „cărăuşului”. Cred că aceasta din urmă e subiectul discuţiei noastre. Cea dintâi e artificială şi obscură, absenţa atingerii umane răm  ... citește...
02 20 2012

Apasă aici pentru detalii   Elogiu matematicii

   Răspunsul meu la ancheta revistei Discobolul, Ora de matematica: Ancheta e incitantă, deşi pornită pe picior neaşteptat de greşit, ea lansându-se dinspre o veche şi stranie prejudecată: matematica egal bau-bau. Şi încă ceva: formularea întrebărilor arată încă o dată cât de „autist” şi suspendat e organizată învăţătura de carte (şi nu doar la noi!). Materiile de şcoală nu sunt transmise ca instrumente corelate şi interdependente pentru o mai bună/lucidă s  ... citește...
02 04 2012

Apasă aici pentru detalii   Caragiale şi „sufletul nostru volubil”

   În Anuarul şaptesprezece şi optsprezece al Institutului pentru limba română (seminarul românesc) din Leipzig, anuar editat de profesorul Gustav Weigand, apărea, în 1911, prima teză de doctorat despre Caragiale. Autorul – Horia Petra-Petrescu (1884–1962), scriitor de oarecare talent, cu studii la Braşov, Budapesta şi Viena. Se pare (vezi prefaţa lui Ioan Derşidan la ediţia bilingvă a tezei, I.L. Caragiale, Leben und Werke/Viaţa şi opera, 2004) că însuşi Caragiale, pe ca  ... citește...
02 04 2012

Apasă aici pentru detalii   Despre foame

   Dacă e adevărat că libertatea omului presupune existenţa morţii, tot astfel imboldul de a crea presupune existenţa foamei. O foame scoasă, însă, din confuzia de termeni îndelung şi ticălos întreţinută, în vogă în epoca romantică. La confuzia cu pricina se recurge periodic, ori de câte ori societatea vrea (e obligată) să-şi scuze interesul exclusiv pentru temporalia (economicul) în detrimentul a ceea ce ţine de aeterna (cultura, creaţia). Fiindcă pentru mine foame î  ... citește...
02 04 2012

Apasă aici pentru detalii   Ochiul haptic şi privirea laterală

   Hanna Bota pune la lucru în cartea sa despre şederea în insulele Vanuatu din Pacific o privire laterală, în mai multele sensuri ale acesteia. Mai întâi, vede larg, roată în jurul ei, punând la bătaie, în neobosite conexiuni, diversele instrumente de cunoaştere şi interpretare pe care le-a acumulat. Specialistul nu se mulţumeşte cu privirea fixă, focalizată, strict ghidată de regulile ştiinţei sale, ci tentează paşi lăturalnici, sensuri derivate, improvizează interdisc  ... citește...
02 04 2012

Apasă aici pentru detalii   Despre biografie şi culturi discrete

   Se zice că biografia începe când te (re)cunoaşte celălalt. Poţi avea o viaţă foarte bogată şi, pentru tine, o vreme, îndestulătoare, dar biografie nu ai. De aici – zice C. Noica – dorinţa de comunicare. Biografia se naşte dintr-o dorinţă de deschidere spre celălalt. Aş putea obiecta că, dacă instrumentul mi-e bun, dacă mă pot întreba cu el în legătură cu taine de nedezlegat ale fiinţei, ale existenţei, ce importanţă are că celălalt mi-l ignoră? Instrumentu  ... citește...
02 04 2012

Apasă aici pentru detalii   Despre firea firelor (Angela Roman Popescu)

   Nu voi spune de câte decenii lucrează şi nici câte expoziţii a avut în ţară şi străinătate. Nu voi enumera premiile care i-au recompensat arta. Toate acestea pot fi aflate uşor printr-un simplu click pe Google. Aleg să transcriu impresii de la personala găzduită de Muzeul de Artă Cluj toamna trecută şi să încerc să le rotunjesc într-o schiţă de portret al artistei la maturitate. Expoziţia poate fi citită şi ca demonstraţie în mic a drumului pe care l-a par  ... citește...
11 19 2011

Apasă aici pentru detalii   Cum se moare în mileniul 3?

   Îndată după 1989, cuvintele s-au prostituat. Libertatea cuvântului a adus după sine o severă diminuare a însemnătăţii lui. Când cenzura exterioară părea să-şi fi suspendat interdicţiile, cea interioară, extrem de productivă şi de abilă până atunci, s-a retras şi ea în vizuină. Ieşite la drumul mare, vorbele au exersat dezmăţul, blestemul, injuria, pornografia. Anii 90 sunt de contabilizat şi la expresie violentă, agresivitate goală, extenuare a misterului, ambig  ... citește...
11 19 2011

Apasă aici pentru detalii   Liviu Rebreanu

   „Darul masiv de a crea viaţă”, pe care i-l admira un Mihail Sebastian, face din Liviu Rebreanu cel mai solid prozator al perioadei interbelice. „Posomorâta zidire de casă tătară” (Ion Barbu) a nuvelelor şi romanelor sale, clopotul cenuşiu al cerului scăzut şi indiferent nu sunt atinse decât tangenţial de fioruri metafizice. Se moare în cărţile lui Rebreanu, dar moartea este mai întotdeauna dată din afară, ca o pedeapsă pentru fapte consumate în plan social ori ca e  ... citește...
10 23 2011

Apasă aici pentru detalii   De la vedere la vedenie

   De la vedere la vedenie  Împrumut, pentru aceste divagări pe marginea poeziei contemporane, terminologia Ioanei Em. Petrescu – vezi Eminescu şi mutaţiile poeziei româneşti, 1989: văzul, cel mai cultural dintre simţuri, îşi aliază, demonstrează ea, fantezia şi reflecţia îndepărtându-se de statutul de spectator neimplicat al lumii; eul liric parcurge, astfel, drumul de la simpla privire mimetică secondată de un limbaj descriptiv, cuminte, la viziune. Aşadar, pe sc  ... citește...
10 23 2011

Apasă aici pentru detalii   Despre iubire: întoarcerea refulatului

   Despre iubire. Întoarcerea refulatului Cum spuneam, împrumut, pentru aceste divagări pe marginea poeziei contemporane, terminologia Ioanei Em. Petrescu – vezi Eminescu şi mutaţiile poeziei româneşti, 1989. Pe scurt, poezia începe prin a fi privire, sensul impresiei fiind dinspre lume spre ochiul poetului. Prin saltul la viziune, sensul impresiei se schimbă, ea se revarsă din ochiul poetului spre lume şi-i împrumută dimensiuni din familia sublimului. Să spun şi că, în Lu  ... citește...
09 11 2011

Apasă aici pentru detalii   Starea prozei

   Am făcut nu de mult un „inventar” al literaturii române din ultimele două secole. Am descoperit – în ciuda tuturor iluziilor sau în pas cu firescul lor – ceea ce ştiam deja: continuitate; absenţă, în durata lungă a istoriei literare, a rupturilor notabile, a golurilor; o apariţie de opere-de-reţinut-pe-raftul-de-sus de o uimitoare ritmicitate, indiferentă la răsturnările „istorice”; modificare periodică a paradigmei, dar şi o reluare, tot periodică, subterană, a  ... citește...
08 29 2011

Apasă aici pentru detalii   Feminity of the Romanian Language/La féminité de la langue roumaine.

     The work Feminity of the Romanian Language. Genosanalyses (Feminitatea limbii române, see Cărţi de autor) uses one of Eminescu’s famous phrases:The Language, Our Mistress. In Romanian, the «mastery» – when languages are involved – implies both the meaning of domination/ manipulation of the man by the language and the meaning of good knowledge/ command of a certain language. The author takes into account both of them. Her essay takes as a starting point the assumption that th  ... citește...
08 29 2011

Apasă aici pentru detalii   The Knowledge of Death

   Summary The essay offers an introduction to „The Knowledge of Death” ("Ştiinţa morţii", see Cărţi de autor). This syntagm is taken from Eminescu‘s poetic laboratory and uses both senses of the word „knowledge” in Romanian: that of knowing something, of being aware of something, but also that of ability to do something, of mastering a skill. Taking as a starting point the suggestions of some well known books on death (written by Philippe Ariès, Georges Bataille,  ... citește...
08 26 2011

Apasă aici pentru detalii   Despre vampiri

   Bampirul şi „viaţa fără de moarte” Îmi dau seama că, pentru mine, vampirul e, întâi de toate, un bampir („Pristanda: Pardon, să iertaţi, coane Fănică, că întreb: bampir... ce-i aia, bampir? Tipătescu: Unul... unul care suge sângele poporului... Eu sug sângele poporului!... Pristanda: Dumneata sugi sângele poporului!... Aoleu!”). Adică, la propriu şi la figurat, ceva ridicol şi cam neserios, o simplă vorbă mare, bună, eventual, de speriat copiii. Îmi amintesc,   ... citește...
08 26 2011

Apasă aici pentru detalii   Despre lectura confidenţială

   Folosesc ca relansator al temei – relaţia cititor-scriitor – titlul unui serial simpatic, Lie to me, construit pe ideea manifestărilor gestuale şi de mimică ale minciunii, tot atâtea semne într-un cod larg-omenesc descifrabil la o privire atentă şi exersată. Mai adaug şi amănuntul că pariez deopotrivă pe ficţiunea realităţii şi pe realitatea ficţiunii. Cu alte cuvinte, ştiu la fel de bine că, pe de-o parte, realitatea, oricât de mari îmi sunt cunoaşterea, ştiinţa,  ... citește...
08 26 2011

Apasă aici pentru detalii   Lectura, închiderea deschisă

   Adevărate lecturi de plăcere am „comis” doar între 5 şi 14 ani. Inocentă – căci în primii ani ai carierei de cititoare nu ştiam nici că Cineva a scris cartea şi nici ce se mai întâmplă înainte de a ajunge ea sub ochii mei –, socoteam cărţile un soi fiinţe cu existenţă autonomă, care mă lăsau să mă apropii şi să le mângâi, ca şi cum ar fi fost pisici sau iepuraşi. Pe la vreo 8 ani, am aflat de existenţa autorului cu ajutorul fraţilor Grimm – ştire în  ... citește...
08 12 2011

Apasă aici pentru detalii   Declinarea poeziei

   Poezia, „această divagaţie cosmogonică a vocabularului.”- Emil Cioran Dătătorul de nume, nomothetul sau onomaturgul, şi-a alăturat Poetul atunci când, la capătul trudei sale numitoare, a înţeles că rămăseseră fără nume şi fără de răspuns cele mai tainice dintre simptomele vieţii şi morţii sale. Poetul ficţionează de atunci neobosit născocind nume pentru nenumit. Ficţiunea sa polimorfă păşeşte în restrişte, îndrăznind căi multiple, întâlnindu-se c  ... citește...
07 03 2011

Apasă aici pentru detalii   Moartea e o carte

   sau un cititor. E deja o banalitate enunţul că orice carte are nevoie de cititor, altminteri ea nu există. Potenţialităţile sale tac pe rafturi aşteptând să fie. Ca broscuţele din deşert care pot „trăi” încremenite în lutul uscat de secetă ani în şir, până vine ploaia să le citească postata de viaţă. Ei bine, Moartea e o carte, iar Viaţa, cititorul ei. Ea, Moartea, există doar prin interpretările calme ori angoasate ale acestui cititor condamnat. Sigur c  ... citește...
07 03 2011

Apasă aici pentru detalii   Personaje

   Personajul literar nici nu se măreşte, nici nu decade, cum presupunea provocarea lansată la dezbaterile de la Neptun. Nici evacuat ca să aibă de unde se întoarce n-a fost vreodată. În lunga şi sinuoasa lui relaţie cu autorul, şi-a schimbat accentele, costumaţia, intrările în scenă, dar nu şi condiţia. Şi el, şi autorul lui se află sub regimul unor condiţionări implacabile: mai întâi, de „hârtie scrisă” fiind ei, nu se pot elibera nici o clipă din constrângerile  ... citește...
07 03 2011

Apasă aici pentru detalii   Autorul este un cititor

   Rostirea nu e niciodată ultimă şi definitivă. Rămân mereu resturi tensionale (Laurent Jenny). Interpretarea, oricând remaniabilă, e singura cale de a spune ceva, orice, despre om şi lume. Numărate şi ordonate pe tot felul de căprării (principale, secundare, episodice, figurante; individuale, colective; reale, imaginare/miraculoase, simbolice, alegorice; romantice, realiste, clasice; statice, dinamice; plate sau stereotipe, rotunde sau complex-conflictuale etc.), personajele nu li  ... citește...
06 08 2011

Apasă aici pentru detalii   Brandul Clujului

   Clujul nu poate avea un singur brand. Discuţiile pe această temă vor fi nesfârşite şi, inevitabil, divergente. Cu toate astea, dacă vrem, totuşi, doar unul singur, un brand al locului, al istoriei sale, al oamenilor, acesta nu poate fi decât Cartea. Cu toate feţele ei: universităţi, biblioteci, edituri, scriitori, cititori, librării, reviste, arhive şi aşa mai departe. Artele cuvântului (scris) ne reprezintă din mai multe pricini conjugate. Existenţa este, în esenţa ei cea  ... citește...
05 26 2011

Apasă aici pentru detalii   Dosariade şi soare înşelător

   Dosariade. Privesc toată povestea cu un ochi mult mai calm şi mai senin fiindcă îmi sunt destul de limpezi câteva lucruri. Mai întâi, refuz să împart oamenii în îngeri şi demoni, ştiu că albul şi negrul absolut nu există când e vorba de firea omenească, prin urmare mă aştept mereu la combinaţii – uneori surprinzătoare, dar nicidecum tragice – de gri-cenuşiuri. Comunismul nu mi se pare negru-smoală, tot aşa cum capitalismul nu e roz-trandafiriu din cap până în p  ... citește...
05 10 2011

Apasă aici pentru detalii   Bunicii din cărţi

     Etimologic, bunătatea se aşază definitiv pe fruntea bunicilor scrişi şi ne-scrişi. Limba română nu reţine decît arareori autoritatea şi bătrîneţea. În engleză, germană şi franceză, de pildă, are putere autoritatea, de îmblînzit, eventual, cu diminutive. În română, Bunul şi Buna, cu diminutivele asumate Bunicul şi Bunica, nu sînt concuraţi de tata ori mama mare, nici de tata ăl bătrîn şi mama a bătrînă. Calitatea esenţială e bunătatea, cu înţeleg  ... citește...
04 25 2011

Apasă aici pentru detalii   Eu, cititoarea

   Iată, aşadar, câte ceva despre mine, Cititoarea. Mai întâi, o precizare: nu am modéle literare. Nu am nici idoli, nu pot fi fană adevărată a cuiva/ceva fiindcă, foarte lucidă şi nedispusă la amăgiri şi compromisuri, nu preiau niciun autor/om întreg în simpatia mea, fără rest. Aleg ce mi se potriveşte, las deoparte ce nu, într-o mişcare continuă de ajustare gândită a propriei mele perspective. Nu cred în cei care pariază pe o singură carte, „de căpătâi”,   ... citește...
03 26 2011

Apasă aici pentru detalii   Întâmpinarea criticii

   Da, despre întâmpinarea criticii cred că se vorbeşte mai ales, nu despre critica de întâmpinare. Căci, dincolo de ceea ce Simona Popescu numeşte „critica de tip PR-ist” („critică de frunzăreală” o numea Gherea), cu exagerări ţinând de legile joase şi necesare (?!) ale pieţei, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult în zonă. Mi-e greu să identific semne de „demisie” ori „trădare”. Deşi nu mai scrie Manolescu, scriu încă mulţi din garda (mai mult ori mai p  ... citește...
03 03 2011

Apasă aici pentru detalii   Furio

   Furio (cartea lui Patrizio Trequattrini tradusă de Laszlo Alexandru, Editura Eikon, 2010) pune o sumă de întrebări, fiind o incitantă carte-dezbatere oferită sub forma unei piese de teatru. Prima chestiune ar fi cea a relaţiei mereu fluctuante şi fantasmatice dintre realitate (autobiografie) şi ficţiune. Şi cel mai „obiectiv” dintre jurnalele intime e o autoficţiune, obiectivitatea absolută este exclusă când e vorba despre scriitor în faţa filei albe. Totul porneşte   ... citește...
02 26 2011

Apasă aici pentru detalii   Forme "ceptive" ale prozei

   „Oglindă purtată de-a lungul unui drum”, în una dintre definiţiile sale tradiţionale, romanul exersează gestul prinderii şi reflectării drumului cu pricina într-o varietate derutantă de maniere. El îşi împlineşte lucrarea alături de, dar şi alăturea cu drumul, inventează oricând cărări inedite şi rebel-polemice, joacă apele oglinzii după plac, formând, informând, deformând sau chiar ignorând „obiectul” de reflectat. O (parţial, ludică) incursiune etimolog  ... citește...
02 06 2011

Apasă aici pentru detalii   Citesc, deci suntem...

   Ţin la libertatea cititorului de a fi (citi) exact aşa cum pofteşte; scrisul de calitate, cartea bună conţin deja în ele tehnici specifice de seducţie – aşadar, orice „şmecherie” anume pusă la cale pentru a atrage îmi repugnă; dacă eu, scriitorul, încerc să-l ispitesc, n-o fac fiindcă îl cred pe el slab ori puternic, ci pentru că n-am destulă încredere în forţa textului meu; numărul de cititori adevăraţi e, proporţional, acelaşi sub toate vremurile; vorbim de   ... citește...
02 01 2011

Apasă aici pentru detalii   Efectul Marcel Moreau

   „Avem remuşcarea de a nu fi zei, ca şi cum ar fi stat vreodată în puterea noastră să devenim; avem remuşcarea de a fi muritori, ca şi cum asta ar fi urmarea ignoranţei noastre...” (Marcel Moreau) Reiau aici o schiţă de portret. Un mod de a recunoaşte încă o dată că întâlnirea mea cu scrisul său, ca traducătoare, a lăsat urme. În primăvara lui ‘90, sosise la Cluj, la biblioteca de la Litere, un camion cu cărţi, donaţie din Belgia. Printre ele, Marcel Moreau,  ... citește...
01 24 2011

Apasă aici pentru detalii   De veghe între nopţi

   Cu o răsucire rapidă, mă întorc în vis. Slujba zilei mai poate aştepta: n-am terminat ce aveam de terminat în slujba de noapte. Piaţa mi se deschide la picioare. Case zvelte, albăstrii-verzui, stau roată, ca-ntr-o horă. Privesc printre două clădiri, văd parcul, pomii, movila de pe care tocmai am coborât atrasă de căldura oraşului. Nu se aude nici un zgomot, ca-ntr-un film cu sonorul oprit. Peste drum, o vitrină acoperită de colb. Pânze de păianjen abia mă lasă să ghic  ... citește...
01 24 2011

Apasă aici pentru detalii   Se întoarce visul

   Se întoarce visul cu noaptea pustie. Eu în mijlocul oraşului, singură. Încercări repetate şi repetat eşuate de a ajunge acasă – totul are ceva cald/ameninţător, un miros de animal hăituit, de lucruri bine ştiute, dar de neştiut. Ştiu, net, că am mai văzut toate astea, că nu-s „adevărate”, dar realitatea lor e, cumva, pipăibilă. Toate miresmele îmi sunt familiare până la greaţă. Paşii îmi răsună pe caldarâm, îi aud, îi simt cu un fior, mă ştiu urmărit  ... citește...
01 18 2011

Apasă aici pentru detalii   Gândacul de Tamisa

   Aşa cum există un loc al tău, casa onirică, cea care te marchează pentru toată viaţa şi te urmăreşte/urmează până la capăt, oriunde ai merge, există şi un timp al tău care te conţine şi prin care eşti ceea ce eşti. Toate clipele prin care ai trecut crescând, îmbătrânind, oricât de pline şi de bune şi oricât de rele şi de pustii, sunt în tine pentru totdeauna, sunt chiar materia(lul) din care eşti construit. Eşti, până la urmă, un simplu (?) joc cu matrioşt  ... citește...
01 16 2011

Apasă aici pentru detalii   Cititorul lui Schlink

   Cititorul, cartea lui Bernhard Schlink, în varianta cinematografică a lui Stephen Daldry, pune, sec, câteva chestiuni de o realitate incomodă. Mai întâi, cum poţi împăca perspectiva lungă asupra Istoriei cu una punctuală. Dacă e adevărat – şi este! – că nu contează ce e drept, ci ce e legal, căci societatea omenească e funcţionabilă doar prin disciplină, regulă, limită, lege, toate respectate, cum mai defineşti dreptatea însăşi? Când lupţi pentru dreptate, ce   ... citește...
01 11 2011

Apasă aici pentru detalii   Eminescu şi "moartea cea bătrână"

     Interesant de descoperit în poezia eminesciană viziuni asemănătoare celor din schiţele metafizice ale lui Lucian Blaga. Năzuinţa uzurpatoare de dumnezei a omului creator şi descumpănirea unui Dumnezeu cu vădite dimensiuni demonice sunt prefigurate în poemele eminesciene. Planul de „măreţie şi blestem” în care se petrece permanenta negare şi afirmare a autorităţii divine la Blaga este înţeles de Eminescu într-o construcţie pornind de la „sâmburele lumii, ete  ... citește...
01 02 2011

Apasă aici pentru detalii   „Îi este frig acestei nopţi, visaţi!”

   Borges credea că nu se poate scrie despre prezent, martorii, capricioşi, ţi se uită peste umăr şi pot cârti cu dovezi „verificabile” la tot ce spui. În schimb, trecutul, despre care Camil Petrescu ştia deja prea bine că e remaniabil, poate fi repovestit, iar căutarea timpului pierdut e un viciu încă nepedepsit. În schema general recunoscută a unei larg acceptate tradiţii, poţi introduce detalii oricât de libere. Fundalul e asigurat de enciclopedia comunitară. Aici, în   ... citește...
01 02 2011

Apasă aici pentru detalii   „Zvonul de potenţialităţi”

   În Lumea, repovestită(2000),Roxana Sorescu propune speculaţii sau hipertexte (în sensul lămurit în textul speculativ despre A. Scrima, ultimul din volum, dar şi într-un soi de prefaţă: „temelia pe care se clădeşte hipertextul este enciclopedismul intelectual. Enciclopedism asociat cu capacitatea de a pune in actu, la timpul şi locul potrivit, cunoştinţele aflate în stare latentă, potenţială. Memoria unui calculator reunită cu o capacitate de selecţie şi de activare ade  ... citește...
12 25 2010

Apasă aici pentru detalii   Dacă într-o noapte de iarnă...

   Mă înfioară presimţirea iernii, pe care o închipui ca pe-un tunel umed, sumbru, duşmănos, plin de primejdii, tunel pe care drumul meu nu-l poate ocoli nicidecum (din mai multe privinţe, soluţia iernilor petrecute în ţări calde nu-mi e la îndemână!), pe care trebuie să-l înghit, încă o dată, ca pe o doctorie amară („Şi-s umezi păreţii / Şi-un frig mă cuprinde – / Cu cei din morminte / Un gând mă deprinde“, vorba lui Bacovia). Iarna înseamnă limitări, restri  ... citește...
12 01 2010

Apasă aici pentru detalii   Clujul în legende

   De câţiva ani buni, îmi petrec ziua de 1 Decembrie Sala de sticlă a Primăriei clujene vorbind despre cărţi. E o excelentă şi consistentă încercare de a reduce din extenuarea unui simbol naţional, din oboseala ori lenea de a celebra momentele noastre fondatoare. Tot o carte plănuiseră, la 10 ani de la Unire, câţiva oameni grei ai Clujului. Aşa s-a născut în 1929 Enciclopedia Minerva. Înainte de a spune câteva cuvinte despre noua ispravă a noastră şi a Primăriei, deopot  ... citește...
11 27 2010

Apasă aici pentru detalii   Privirea amănunţită şi picturală

   Există câteva foarte bune cărţi de proză care utilizează ceea ce am numit provizoriu, în aşteptarea unui termen mai potrivit, privirea amănunţită şi picturală. Ele convin călătoriei mele capricioase şi libere printre cărţi, întâmplări şi amintiri, dar şi bănuielii/credinţei că totul se leagă de tot, într-o ţesătură cu înţelesuri infinite, şi că, deci, cioburile vor rotunji ele singure un înţeles, chiar dacă vor părea şi chiar sunt, de multe ori, lăsate  ... citește...
11 20 2010

Apasă aici pentru detalii   Universul elegant

   O dată cu Uşa interzisă, Gabriel Liiceanu şi-a modificat modul de abordare a lumii. Până atunci, chiar şi în Jurnalul de la Păltiniş, se menţinuse în zona înaltă, rarefiată şi oarecum străină a lucrurilor mari. Tobă de carte, scria secondat de martori grei şi le urma paşii cu o privire aţintită şi lacomă, însă cuminte, fără a le contraria sistemul. Era, adică, un fizician lucrând după normele relativităţii lărgite, ondulându-şi geometric enunţul funcţie   ... citește...
11 20 2010

Apasă aici pentru detalii   Ochiul leneş

   Există o anume „boală a ochiului leneş” (ambliopie) despre care medicii spun că ar fi foarte frecventă printre pictori. Lăsând la o parte detaliile strict medicale, metaforizând, aşadar, înţeleg că pictorii văd petele de culoare alcătuitoare de volume şi le reproduc ignorând a treia dimensiune; chiar această „deficienţă” (un fel de privire mijită, eliberată de balast) face posibil accesul la desenul din covor, cel pe care îl vor putea citi şi recunoaşte mai apo  ... citește...
11 14 2010

Apasă aici pentru detalii   Saramago

   Deocamdată, e greu de găsit un adevăr „cât de cât” absolut dincolo de cel al muritudinii, şi el fragilizat de speranţa nemuririi sufletului, dar şi din perspectiva ignoranţei parţiale a omului faţă în faţă cu adevărul său definitoriu, acela că e o fiinţă muritoare. Interesant romanul-ipoteză al lui José Saramago, Intermitenţele morţii. Dacă am fi veşnici, ar fi obligatoriu să avem determinări clare şi posace în eternitatea lor. Numai imprevizibilul, mişcar  ... citește...

Articole de la : 1 la : 75 din : 75



Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară